Titanic - Partea I - Imbarcarea

A venit acum ceva timp la mine unu cu un trabant.
Era o rablă de nici găinile nu se găinăţau pe ea ca să nu se ştie că s-au apropiat în viaţa lor de asemenea pocitanie de fiare.
M-a luat el la negoţ să îi dau un milion pe ea. Nu-s chiar aşa prost.
"Hai, 900 şi ţi-o dau fără benzină" zice. Nu vreau.
Tot aşa mă bate el la cap o zi întreagă până mă convinge să i-o iau şi-mi dă pe deasupra şi 30 de milioane. Mă gândeam eu că aşa pot să o dau la "Rabla" şi pot să iau maşina visurilor mele:Dacia Papuc.

Un singur lucru mă sfătuieşte: Să nu umblu la butoanele la care eu umblasem deja şi le setasem la 10APR1912. De unde dracu să ştiu eu ce înseamnă. Demarez eu să plec să o duc la Craiova să îmi iau banii pe ea.
Cum era şi normal, mă învăluie un nor de fum şi dintr-o dată stau eu într-un bar jucând poker.

Zic: "Bă, unde-i Trabantu,să nebunesc?"
"Hai, bă joci odată? Iete, io am trei popi? Tu ce ai?"
"Cum să ai trei popi, bă? Stai în Craiova unde sunt 5 biserici pe metru pătrat?"
Dup-aia îmi dau eu seama că se juca cărţi acolo. Eu aveam asa: pe 4 scria A şi  pe a 5-a K.
"Câştigaşi firi-al dracu! Ia biletu şi du-te repede că pleacă vaporu."

N-am mai mers niciodată cu vaporu şi de fericire fac cel mai inteligent lucru care îmi trece prin cap: Mă duc la barman şi îl iau în braţe zicând printre lacrimi:"Eu n-am câştigat niciotată... nici măcar o dată."

Vaporu plecase de o jumate de ora, aşa că sar în apă şi înot până la el.
Citeste continuarea

Brothers Before Beaches

Am un frate mai prostuţ. A intrat la facultate acum 3 ani când eu abia reuşeam sa trec într-a 10-a făcând un 69 cu profa de Religie la examenu de corijenţă, singura materie la care rămăsesem anu ăla și nu plătisem bani sa îl trec.

Îmi aduc aminte ca când a intrat, pe la sfârșitu anului l-a apucat pandaliile. Nu mai suna înapoi când ii dădeam bip, nu mai dădea de băut Sâmbăta când venea, nu mai se da la Preoteasa Duminica. Ce mai... Era complet schimbat.
Intru la idei. Mă, Ce e cu el de se poarta asa?

Ma deghizez în Proxenet ca sa nu fiu recunoscut în autobuz când merg spre Craiova și ma pun sa îl urmăresc. Cam după un kilometru de mers prin oraș, îmi amintesc ca el sta lângă stație și eu merg ca idiotu de o juma de ora.
La ora aia era probabil la pușcărie facultate, asa ca ma gândesc eu sa ma duc acolo sa ma integrez perfect printre studenți. Aveam nevoie doar de ochi vineți de la nesomn. Cum mi-era lene sa fac rost de ei prin metoda tradiționala (sa nu dorm o juma de ora), m-am dus la prima fata care mi-a ieșit în cale și i-am zis:"Vaco!". De-abia am scăpat de ea ca voia sa se mărite cu mine.

La următoarea care am văzut-o, i-am zis "Ce frumoasa ești...". Asa m-am ales cu ochiu vânat mult-visat.
Ma duc eu asa la facultate arătând a student și îl vad pe fratele meu giugiulindu-se de Mama Focului cu o profesoara acolo. Ma uit eu mai bine, nu era el. El se giugiulea cu o amărâta de studenta.

Deci asta făceai, fratele meu? Ma trădai cu o femeie? Las ca te mai înjur eu și în articolu următor

Lenuta lu Mari

De ziua ei, Lenuţa mi-a zis că nu il mai pune pe Mari sa imi plateasca amenzile care inevitabil le iau când merg la Craiova şi fac treaba mică pe unde apuc că aia acolo au mai puţine veceaie ca noi.
M-am speriat eu, da dupaia m-a lămurit şi mi-a zis că vrea să o fac celeabră de ziua ei că tot am eu blog.


Aşa că iete-o că o fac celabră în blogu meu.


Şi dacă tot o fac celeabră, hai să mai zic nişte chestii despre ea.
Ea e din Ardeal de la Suceava şi a ajuns în părţile noastre când a vrut să meargă la Grecia şi ca proasta s-a oprit abia în Craiova.
Pe vremea aia, Mari era conductor de tren la Tarom şi a prins-o fără bilet în autobuz. Ca să scape, fata a apelat la ce apelează toate fetele în situaţia ei: s-a măritat cu el.


A mai vrut ea să plece să îl lase pe Mari ba pentru un portughez, ba pentru un american, ba pentru un muntenegru, aştia care mai vin pe la noi. Da s-a întors repede.
Deh, ce fată întreagă la minte şi plină la piept refuză un fiu de potcovar că numa popii, ciobanii şi gigoloii fac mai mulţi bani ca Nea Anghel, tata lu Mari.

În rest ea e fată cuminte, se culcă cu toţi bărbaţii. Ba pe bani, ba pe datorie, fiecare cu ce are.
Şi mai mult de atât, era amanta mea preferată până să o întâlnesc pe Hannah Montana

Politica de balta

Verbicioara depăseşte Verbiţa la toate capitolele. Suntem mai deştepţi, autobuzu pleacă întâi de la noi şi se opreşte tot la noi. La noi au gasit ăştia nu-stiu-ce pietre de pe vremea când stra-bunicu lu Pazvante nu era chior.
Numai ca dobitocu de Ceauşescu ne-a pricopsit să ne încurcăm cu ei în aceeaş comună. Ba mai mult, a pus primăria la ei.
Anu trecut, la alegeri a fost bataie mare. În turu doi au intrat Mari alu Anghel de la noi şi Titi alu Aurel de la ei.
Şi vreau să vă spun că la noi nu e ca la Bucureşti unde Băsescu sau Prigoană îşi trimit copii să candideze şi zic că i-au sfătuit să nu intre în politică. La noi, ai bătrâni sunt chiar sefi de campanie.
Ce campanie să se facă in fundu pământului, decât să se întâlnească în pădure la o dezbatere civilizată cu ciumege, topoare şi furci.
Ca să mă ierte că m-am culcat cu nevastă-sa, l-am susţinut şi eu pe Mari. Am luat tractoru cu plug cu tot şi m-am băgat drept prin terenu lor de fotbal.
Ei au ripostat cu un atentat economic. Până la alegeri s-au dus de-ai dracu la moară numa la Pleniţa de ne-a scazut PIBu de ne-a terminat. Ştiau ei ca moraru nostru face de obicei cinste.
Să nu vă asteptaţi ca la noi să fie cum mai e pe la Bucureşti. La noi în loc sa se pupe pe bot toţi cu toţi după alegeri, mai degrabă găsim alt motiv de ceartă.
Avem si câteva asemănări cu politica de la Bucureşti.
Cine pierde e obligat să strige FRAUDĂ. Noi am inventat înainte scuza aia lu Geoana că a pierdut din cauza diasporei. Adica Verbiţenii şi-au chemat toată familia ba de la Craiova, ba de prin Franţa de la furat, ba din alte parţi.
Şi dacă prin Bucureşti curge Dâmboviţa, Prin Verbiţa curge Baboia, zisa si Baltă care e şi mai plină de bălegar si mortaciuni. De fapt e diferit că în capitală bălegaru şi mortăciunile sunt în Casa Poporului.

I love You Hannah!

Mai nou m-am îndrăgostit.
O căutam eu ca orice om normal şi cu mintea sănătoasă pe Hannah Montana. Ce am găsit m-a şocat: Am găsit-o pe Hannah Montana.
Eu pe vremuri o văzusem la tv într-un serial superb şi foarte original. La ce bină actriţă e, nu mă gândeam că aş putea ajunge la ea eu, chiar fiind gigolo de Verbicioara.
Da acum de când am blog şi mai presus de toate cont pe facebook, m-am gândit să iau legătura cu ea.
Folosindu-mi cunoştiinţele japoneze de când m-am dus în China să iau gripa aviară de la indieni, am pus un filipinez să îmi facă rost de număru ei de telefon. Normal că nu mi l-a dat că nu a înţeles ce îi cer. Aşa că i-am dat un mail să ne întâlnim la şaormăria lu ZUZU din Craiova.
Şi acceptă.
Freza mea e perfectă pentru majoritatea femeilor, dar poate americancele au alte gusturi. Zic să mă duc şi eu într-o frizerie fiţe. Când aude ţiganca că mă văd cu Hannah Montana, îl cheamă pe bărbatu-său să mă dea afară.
E clar, dacă e să am vreo şansă la minunea asta a naturii, trebuie să fiu original. Îl sun pe varu-meu să văd ce ar face el în locul meu.
Îmi zice să merg cu Ochiu Boului la ea. Nu ştiu de ce, da eu din cuvântu lui nu ies. Găsesc un consilier judeţean şi îi scot ochii în dimineaţa dinaintea marii întâlniri.
Seara  e ziua cea mare. Mă duc eu cu toată încrederea înainte, atât de înainte încât se minunează femeile pe stradă de cât de mare e încrederea mea.
Acolo mă aşteaptă Chuck Norris în costum de balerină.
Mă snopeşte în bătaie că doar e Chuck Norris şi îmi zice: “Hannah nu a putut să vină, îţi transmite pupici.”.
Să vină Chuck Norris să mă omoare, mă aşteptam, da să îmi rupă Hannah Montana inima şi să nu vină, nu.
Acum, de pe patul de spital, fac apel la iubirea vieţii mele să îmi mai dea o şansă.
Hannah Montana, Te iubesc!!!!
Continuarea într-un articol următor

Vreau SpiderMan

Vreau sa fac un apel la domnii care baga cablu in Dosul televizoarelor din Craiova. Pe vremuri erau doua motive pentru care treceam si eu prin Craiova:

1. Ca sa o ajut pe nasa sa il insele pe nasu
2. Ca sa vad SpiderMan la Fox Kids in timp ce faceam treaba de mai sus

Vin eu zilele trecute la Nasa si vad casa pustie. Aiurea. Intru si dau drumu la televizor.
Normal ca nu merge asa ca ies si fur putin cablul de la vecini. N-au cablu ca au trecut la antena parabolica. O fur pe aia si tot ma uit.
Caut eu ca tot omu normal sa vad unde e spiderman. Asa butonez eu trei zile si patru nopti pana imi dau seama: nu mai e SpiderMan.
Acum am fost privat de ambele placeri. Nasii s-au mutat in Italia si nici Spiderman nu mai e la televizor.
Daca de nasa nu mi-e chiar asa dor ca era urata si sunt destule vagaboande in Craiova, De SpiderMan nu stiu ce sa ma fac.
Asa ca ii rog pe domnii de la cablu sa bage pe langa super-serialul Hannah Montana si cateva episoade de Spiderman, in special cand vin eu ca sa nu ma plictisesc.