Ura pentru avocați

Noi, verbiciorenii, avem o pasiune: Ura. Nu mă refer la ce strigau oamenii la comandă când îl vedeau pe Ceaușescu, ci la dușmani. Ne place să urâm ca nimeni alții.

Nu vă luați după cântecul ăla „M-a făcut Mama oltean” că suntem mititei, iubăreți și isteți. Suntem destul de mari și nu foarte iubăreți. Poate așa erau oamenii din comuna primitivă, adică Orodel. Noi nu suntem așa.

Mai nou mi-a crescut ceva. Și nu e chestia care crește când văd o fată frumoasă, mi-a crescut o ură pentru avocați. L-am omorât pe unu în bătaie când am fost zilele trecute la Călărași. Nu mă întrebați ce făceam la Călărași că eram treaz și nu țin minte.

Mă plimb eu buimac că nu mai băusem de două ore și nici țigări nu mai aveam pe acolo și vine unu la mine: „Hei, Tu semeni cu omul acela!” „Seamăn cu tac-tu. Stai! Tocmai am înjurat-o pe mama. Firi-al dracu de dobitoc, mă făcuși să o jucnesc pe mama!”

Poate vă gândiți că acum am început să îl bat. Da nu. Am stat să mă gândesc. Eu nu sunt la mine acasă. Aici polițaii sunt mai pretențioși, nu le place să spargi capete la cine te enervează. Așa că merg mai departe ignorându-l total.

„Știam eu că ți-a frică. Nu ai curaj. Numai gura de tine.”

Nici nu știți cât m-am abținut să nu mă iau la bătaie cu el, ci doar să îl înjur de mamă, de casă, de veverița din curtea vecinului, de vuvuzela pe care o avea unu în fund când am fost la spital de mă bătuse Chuck Norris. L-am înjurat de tot ce îmi aduceam aminte.

„Vorbe. Vorbe. Să-ți fie rușine!”

„De ce să-mi fie rușine, măi dobitocule?” îi zic eu în timp ce îl strâng de gât.

„Din cauza voastră s-a ruinat țara”

În momentul ăsta mă retrag. Avea dreptate băiatul. Din cauza mea se duce dracu România.

Îmi sare țandăra când zice: „Mamă, ce oltean eşti”. Îi trag două palme de cade pe jos şi plec. Ce mă enervează e că a doua zi citesc într-un ziar că l-am bătut, declanșând astfel un incident diplomatic între Verbița și Călărași. Ăla era fiu de consilier local și imediat au gonit un spion de-al nostru.

Schimbul de replici între cei doi primari continuă până în ziua de azi. Am fost obligat să îi dau o bere primarului ca să îi ia apărarea să nu mă expulzeze și pe mine de la Plenița unde sunt eu trimis ca spion.

Salvati planeta

Tot aud faza cu "Savati planeta","Incalzirea Globala","Ecologie","Basescu e idiot" etc.

Imi amintesc cand a venit la noi una disperata (care s-a dovedit sa fie unu) care imi zicea sa o las pe Hannah Montana in pace. Nu are nici o legatura cu Salvarea planetei, da acum mi-am amintit.

Tot una dinaia a venit la mine si mi-a zis ca poluez daca fac pisu in fantana din centru de la Craiova. Adica dobitocii din Verbita arunca tot balegaru pe Baboia (Balta cum i se mai zice desi e parau) si nu au nimic. Copii se nasc la fel de handicapati ca la noi.

De fapt, noi suntem mai ecologisti decat o sa fiti voi vreodata. La noi o sticla de plastic o tinem 10 ani pana o aruncam pe foc. Ganditi-va ca 10 generatii de vin, visinata, pisu si retur trec prin ea.
Noi nici apa nu risipim. Mai sunt cate unii care uda gradinile cu apa, da sunt din ce in ce mai putini. Nici la mancare nu mai folosim ca am auzit ca frantujii fac mancarea cu vin, asa ca ne conformam sa fim si noi in randu lumii.

Mai aruncam noi pungile de pufuleti cu surprize in care punem pisici moarte in curtea vecinului, da asta nu se pune.
Tot suntem cei mai ecologisti oameni de pe pamant

1neb1 la 14 ani

Frumoasa copilarie am mai copilarit in copilaria mea.

A venit odata un tip mai tocilar asa care s-a asezat in mijlocu satului si a inceput sa injure oamenii pe nume.

M-a injurat si pe mine si m-am dus si eu sa ii zic vreo doua. De frica mi-a zis ca nu ma mai injura daca-mi fac buletin.

Cum eu nu sunt o fire violenta, i-am spart capu cu paru si m-am dus la Verbita sa imi fac buletin.

Timid am trantit usa surprinzand-o pe nevasta sefului de post cu viceprimaru. Jucau table dezbracati. Cum atunci eram cam mic si nu stiam table, nu m-am bagat si eu.

In camera urmatoare era sefu de post cu preoteasa de atunci de la Verbita. Ei jucau jocu ala cu buline twister, tot dezbracati. Ciudat e ca nu aveau covoras cu buline da tot jucau.
I-am cerut dreptate cu mana stanga si un buletin. El mi-a dat cu bulanu in spate si m-a luat la Plenita sa-mi faca poza.

Dupa doua saptamani cand deja uitasem de eveniment, vine la mine si imi da un carton alb cu dungi albastre pe care era poza mea. Cica ala e buletinu meu.
Acum, dupa ce am invatat sa mai citesc, constat ca m-au mintit. Nu scrie nicaieri ca ala ar fi buletin. Vad ca scrie pe el Romania. Deci cartonu ala e Romania mea.

Ardelenii

Au venit pe la noi nişte ardeleni să cerceteze plaiurile verbiciorene. Cred că am povestit despre asta deja.
Ăştia nu sunt sănătoşi la cap. Au început de cum au venit să îşi facă pe aci tot felu de modificări la fosta casă a babei lu Crăcănete.

Primu şi primu rând, au făcut un jgheab care prin nu ştiu ce farmece duce apă la robinet cum e la oraş. Îi întreb eu "Ce mama dracu faceţi voi cu asta?". Cică au nevoie de apă. Nu pot să mă gândesc la un motiv pentru care ai avea nevoie de apă, da motivu lor e de-a dreptu retard: vor să se spele la duş.

Da nu numa că se spală aproape zilnic, da mai au şi nesimţirea să se şteargă cu prosopu o dată şi să-l arunce în maşina de spălat. Păi eu nu am mai dat lu a bătrână să spele prosopu de doi ani.

Altă nemulţumire e a mea personală. I-am zis lu ardelean să îmi dea femeia vreo două nopţi şi trei zile să văd că poate mă interesează şi i-o cumpăr. Nu a vrut nenorocitu. Cică femeia, casa şi maşina nu se dau. Păi normal bă că nici eu nu dau maşina la alţii pentru că nu am, da casa şi nevasta le dau la care cere.

Mă enervează ăştia care nu se integrează.

Şi mai sunt şi fraieri. O dată mi s-a îmbolnăvit calu la mândrie de nu mai putea să o bage înapoi. Cum eu sunt dator la toată Verbicioara, nu a vrut niciunu de-al dracu să îmi dea căruţa să mă duc şi eu la Pleniţa să iau nişte doctorii.
Aşa că am furat o bicicletă de la vecinu şi m-am dus. Ăsta deştept, ştia că o să i-o fur şi îi slăbeşte lanţu de sare din 100 în 100 de metri.
Pe la heleşteu din Verbiţa trec ardelenii cu maşina şi în loc să oprească să îmi fure bicicleta cum se face la noi, ai au oprit, au luat trusa de la maşină şi încep să meşterească la bicicletă cică să o repare.
Eu ce altceva puteam face decât să plec cu maşina. Am dat cu ea în primu stâlp, da asta e altă poveste.

Fotbalul

Ca tot e azi finala Ligii Campionilor, să vă povestesc despre meciurile de fotbal ale Verbiţei.

După ce le-am sabotat eu terenul cu ocazia alegerilor, au făcut un teren la noi şi au început să cheme la echipă şi copii din Verbicioara ca să nu îi luăm la omor.
Cînd e meci, e sărbătoare naţională pe sat. Toţi ies cu furci, cu topoare sau cu ce mai au ei ca să se asigure că echipa noastră nu pierde.

Să vezi ce distracţie e când vreun arbitru mai curajos dă lovitură pentru adversari.
Doar ridică Jean Fieraru` puţin ciocanu şi imediat se răzgândeşte.
Mai mergem uneori şi în deplasare să ne prefacem că suntem cu ăilalti. Ne facem de cap şi le suspendă fraierilor terenul. Aşa mai câstigam şi noi atat de multe puncte în deplasare că am ajuns până în divizia a doua din judeţ.

Imaginea poate fi folosita ca wallpaper

Politica de balta

Verbicioara depăseşte Verbiţa la toate capitolele. Suntem mai deştepţi, autobuzu pleacă întâi de la noi şi se opreşte tot la noi. La noi au gasit ăştia nu-stiu-ce pietre de pe vremea când stra-bunicu lu Pazvante nu era chior.
Numai ca dobitocu de Ceauşescu ne-a pricopsit să ne încurcăm cu ei în aceeaş comună. Ba mai mult, a pus primăria la ei.
Anu trecut, la alegeri a fost bataie mare. În turu doi au intrat Mari alu Anghel de la noi şi Titi alu Aurel de la ei.
Şi vreau să vă spun că la noi nu e ca la Bucureşti unde Băsescu sau Prigoană îşi trimit copii să candideze şi zic că i-au sfătuit să nu intre în politică. La noi, ai bătrâni sunt chiar sefi de campanie.
Ce campanie să se facă in fundu pământului, decât să se întâlnească în pădure la o dezbatere civilizată cu ciumege, topoare şi furci.
Ca să mă ierte că m-am culcat cu nevastă-sa, l-am susţinut şi eu pe Mari. Am luat tractoru cu plug cu tot şi m-am băgat drept prin terenu lor de fotbal.
Ei au ripostat cu un atentat economic. Până la alegeri s-au dus de-ai dracu la moară numa la Pleniţa de ne-a scazut PIBu de ne-a terminat. Ştiau ei ca moraru nostru face de obicei cinste.
Să nu vă asteptaţi ca la noi să fie cum mai e pe la Bucureşti. La noi în loc sa se pupe pe bot toţi cu toţi după alegeri, mai degrabă găsim alt motiv de ceartă.
Avem si câteva asemănări cu politica de la Bucureşti.
Cine pierde e obligat să strige FRAUDĂ. Noi am inventat înainte scuza aia lu Geoana că a pierdut din cauza diasporei. Adica Verbiţenii şi-au chemat toată familia ba de la Craiova, ba de prin Franţa de la furat, ba din alte parţi.
Şi dacă prin Bucureşti curge Dâmboviţa, Prin Verbiţa curge Baboia, zisa si Baltă care e şi mai plină de bălegar si mortaciuni. De fapt e diferit că în capitală bălegaru şi mortăciunile sunt în Casa Poporului.