Ura pentru avocați

Noi, verbiciorenii, avem o pasiune: Ura. Nu mă refer la ce strigau oamenii la comandă când îl vedeau pe Ceaușescu, ci la dușmani. Ne place să urâm ca nimeni alții.

Nu vă luați după cântecul ăla „M-a făcut Mama oltean” că suntem mititei, iubăreți și isteți. Suntem destul de mari și nu foarte iubăreți. Poate așa erau oamenii din comuna primitivă, adică Orodel. Noi nu suntem așa.

Mai nou mi-a crescut ceva. Și nu e chestia care crește când văd o fată frumoasă, mi-a crescut o ură pentru avocați. L-am omorât pe unu în bătaie când am fost zilele trecute la Călărași. Nu mă întrebați ce făceam la Călărași că eram treaz și nu țin minte.

Mă plimb eu buimac că nu mai băusem de două ore și nici țigări nu mai aveam pe acolo și vine unu la mine: „Hei, Tu semeni cu omul acela!” „Seamăn cu tac-tu. Stai! Tocmai am înjurat-o pe mama. Firi-al dracu de dobitoc, mă făcuși să o jucnesc pe mama!”

Poate vă gândiți că acum am început să îl bat. Da nu. Am stat să mă gândesc. Eu nu sunt la mine acasă. Aici polițaii sunt mai pretențioși, nu le place să spargi capete la cine te enervează. Așa că merg mai departe ignorându-l total.

„Știam eu că ți-a frică. Nu ai curaj. Numai gura de tine.”

Nici nu știți cât m-am abținut să nu mă iau la bătaie cu el, ci doar să îl înjur de mamă, de casă, de veverița din curtea vecinului, de vuvuzela pe care o avea unu în fund când am fost la spital de mă bătuse Chuck Norris. L-am înjurat de tot ce îmi aduceam aminte.

„Vorbe. Vorbe. Să-ți fie rușine!”

„De ce să-mi fie rușine, măi dobitocule?” îi zic eu în timp ce îl strâng de gât.

„Din cauza voastră s-a ruinat țara”

În momentul ăsta mă retrag. Avea dreptate băiatul. Din cauza mea se duce dracu România.

Îmi sare țandăra când zice: „Mamă, ce oltean eşti”. Îi trag două palme de cade pe jos şi plec. Ce mă enervează e că a doua zi citesc într-un ziar că l-am bătut, declanșând astfel un incident diplomatic între Verbița și Călărași. Ăla era fiu de consilier local și imediat au gonit un spion de-al nostru.

Schimbul de replici între cei doi primari continuă până în ziua de azi. Am fost obligat să îi dau o bere primarului ca să îi ia apărarea să nu mă expulzeze și pe mine de la Plenița unde sunt eu trimis ca spion.

De cati olteni e nevoie ca sa schimbi un bec.

Un oltean mort de beat, adica normal, vrea sa ii dea nevestii portia zilnica de bataie. De beat ce e sparge becu cu ciumagu.
A doua zi, il trimite pe fi-su al mare sa cumpere bec de la Nea Vlad carciumaru satului. Acesta uita si bea toti banii.
Olteanu nostru isi mai bate o data nevasta ca i-a facut copilu prost si o trimite pe fi-su al mic. Pe asta il bat tiganii si ii iau toti banii.
Suparat, omu isi mai bate o data nevasta si cu strangere de inima o trimite pe fie-sa.

Fata isi cumpara farduri. Dupa o luna isi aminteste ca a primit bani sa ia bec si cum nu mai are nici un ban, se culca cu baiatu carciumarului ca sa ii dea un bec.
Dimineata, isi aminteste ca nu mai au becuri la magazin si ii zice lu frate-su sa vina de la Craiova cu niste becuri.
De banii primiti, fratele fiului carciumarului se drogeaza si moare dupa ce dealeru ii sparge capu ca i-a dat prea putin.

Joi, in zi de targ, fata se duce la Plenita si se culca cu patronul unei pescarii. Se enerveaza ca la pescarie nu au becuri de vanzare si se mai culca cu potcovaru, doi ciobani, 10 caprari, 7 politisiti si 20 de oameni alesi aleator de pe strada.
Constata ca intre cei 20, 3 erau veri primari. Se calugareste, se culca cu popa; ta-su o prinde in flagrant cu cantaretu de la biserica, isi bate de 3 ori nevasta si pana la urma intra la un vecin si fura un bec.

Becul se arde dupa doua saptamani. Ghiciti restul...

Avioane

Afacerile merg atât de bine aici în Verbicioara că m-am decis să iau o pauză să mă duc în Brazilia la New York.

Cum mai s-a spus că e mai departe decât Calafatul (deşi eu nu cred), m-am decis să iau avionul.
Mâncare am zis să iau de acasă că cică ăia au numa mâncăruri de te îngraşă. Aşa că am pus-o pe mama lu` Fieraru să îmi facă ce ştie ea mai bine şi n-are legatură cu sexul. Mi-a facut săracuţa sarmale, ceafă de porc,jumări si alte bunătăţi. Am luat şi 5 kile de vişinată să beau pe drum, deşi ştiam că n-o să-mi ajungă.

Când ajung la Bucureşti, mă ia o foame de ziceai că n-am mai mâncat de o ora. Cum n-aveam alte idei, am luat din oala cu făsui. Până sa ajunga taxiu la aeroport, eu terminasem deja toate 2 kilele de fasole şi mă pusăsem deja pe cârnaţii prăjiţi.

La aeroport se ia niste poliţai de mine că cică n-avem voie cu toporu în avion. Nu ştiu cum se aşteptau ei să mă scarpin pe spate altcumva. M-am înduplecat şi am lasăt toporu acolo în burta unui câine maidanez ca să îl găsesc când mă întorc.

Mi-au luat ei şi jumatea de vişinată care mai rămasese. Câte nu face omu ca să ajungă in Anglia.
În avion m-am aşezat lângă o gagică blondă cu ţâte mari. Nu stiu sigur de ce a venit una sa urle ca disperata să plec ca nu e locu meu acolo. Bănuiesc că era geloasă.
M-au aşezat în schimb lângă un chelios cu căciuliţă pe cap. Căciuliţă dinaia cum au evreii la televizor.

M-am pus pe somn, ce puteam sa fac. Mă trezeşte iar disperata aia ulând într-una "You stink! You stink!". Nici până acum nu îmi dau seama cui i-o tot stingea. Evreul se tot dădea cu capu de scaunu din faţă. Unu mai bărbos se spânzurase în faţă cu cureaua şi toţi ceilalţi se tineau cu mâinile de nas.

Era doua explicatii posibile: evreul dedease cu o bomba biologica la care oltenii sunt imuni sau evreul se fâsăise cât dormisem eu. În orice caz trebuia sa îmi fac datoria civica să bat evreul.
Când să îl iau la bătaie, avionu intră în picaj. Pesemne că mirosul ajunsese la piloţi.
Până la urmă îşi revine şi aterizează fără incidente în timpul zborului.

Doamna mama lu` Hannah

Eu pe fie-ta o iubesc pe bune şi vreau să o fac amata mea. Aşadar nu am nici o intenţie rea în privinţa ei. Dacă vroiam să-i fac rău, o ceream de nevastă şi în purul instinct oltenesc o băteam mai rău decât m-a bătut pe mine Chuck Norris.

Poate nu mă ataşam de ea ca musca de curu măgarului dacă nu venea la mine când eram în spital să îmi aline rănile cu ulei încins.

Imediat ce mi-am terminat zilele de spital, am vrut să o duc acasă să o prezint părinţilor, nevestei şi poate o văd şi nişte puradei care probabil sunt ai mei. Adică toată Mahalaua.

În felu ăsta am făcut-o geloasă şi pe alaltă amantă a mea: Lenuţa lu Mari alu A*****. Am văzut eu că când e femeia geloasă, e mai cuminte şi nici nu prea mai cere să-i faci cadouri. Se mulţumeşte când îi dai haine furate din târg de la Pleniţa.

Un lucru te rog, tanti Montana, nu îmi mai trimite mesaje amoroase. Poate se supară Hannah dacă prestez la mata.