Intalnirea cu tipa asta
Ma gandesc eu cum sa scap de ea şi îl întreb pe un tip bărbos îmbrăcat în alb cu aur pe umeri: "Auzi, Ţigane? Mai e mult pănă departe?". "Mai e, fiule, mai e...". Uite că ajung şi eu să îmi cunosc adevăratul tată. Cum nu vreau să îl enervez, întreb un cerşetor de pe acolo.
Şi ăsta se laudă că e tata. Am auzit eu de mama că era cam vagaboantă, da nici aşa din doi oameni care-i întreb trei să susţină că e tata.
Tot bântuind pe acolo, dau de Trabantu meu. Ca să am inspiraţie, pun gura la eşapamentu Trabantului. Expiraţia lui să devină inspiraţia mea. De la asta îmi vine ideea: o arunc în apă pe târfă.
O arunc şi-mi văd de treabă să mai fur vreo doua ghiuluri.
A dracu ştie să înoate şi urcă înapoi pe Titanic şi începe să-mi facă morală de ziceai că e nevastă-mea.
Coţofana mă-ti de ţărancă, da crezi că nu am eu ac de cojocu tău?
Mă duc în camera lu moşu cu barbă de zisă că-i tata şi o dau cu capu de o roată cu covrigi.
Pe fereastă se vedea ditai mormanu de gheaţă lovindu-se de vapor şi nu ştiu de ce zbierau ăştia ca apucaţii.
Dacă tot eram aici, zic să iau şi trabantu să îl arunc în apă. Mă duc la el, mai umblu la butoanele alea care zisase unguru să nu umblu, îi dau 10APR2010 şi demarez.
Din nou mă învăluie noru de fum şi după câteva secunde se împrăştie. Acum eram iar la Verbicioara. Îmi dau seama după vocea nevestii care zbiară ca de obicei la mine că era Trabantu pe ea.
