Mai pierd eu vremea pe acolo furând de la nişte ţărani ba un ghiul, ba un telefon mobil... Nu, stai! Asta e altă poveste. Ăştia nu aveau ai dracu nici un telefon.
Doar unii mai aveau câte un ceas de aur fără curea şi legat cu lanţ de haină de a trebuit să îi bat cu totu să îi arunc în apă ca să rămân cu ceasu.
Mă apucă noaptea şi se bagă toţi la culcare. Caut eu televizoare să văd meciu (Habar n-am ce meci, da sigur era un meci) da nu găsesc nimic.
La urmă mă ia nevoia de piş şi mă duc în spatele vaporului.
Acolo una stă răstignită pe balustradă cu ochii închişi. Io o iau de mână, o arunc în spate "Dă-te fată la o parte că mă trece."
Vine a dracu iar spre balustradă strigând: "Vreau să moo...". Îmi vede mândria: "M-am răzgândit".
Ca musca în curu calului se ţine asta după mine vreo trei zile. Cum scap de ea, vă spun în partea următoare.
Cum s-a scufundat Titanic
