Titanic - Partea II - "N-am ce fura"

Citeste Partea 1

Odată ajuns pe măgăoaia aia de vapor de era mai mare de trei ori ca Verbicioara, am făcut ce ştiam mai bine: am căutat curve. Nu ştiu de ce toate erau împopoţonate până în gât de nu se vedea nici urmă de decolteu. Parcă erau toate îmbrăcate în cămaşa de noapte a lu bunică-mea.

Mai pierd eu vremea pe acolo furând de la nişte ţărani ba un ghiul, ba un telefon mobil... Nu, stai! Asta e altă poveste. Ăştia nu aveau ai dracu nici un telefon.
Doar unii mai aveau câte un ceas de aur fără curea şi legat cu lanţ de haină de a trebuit să îi bat cu totu să îi arunc în apă ca să rămân cu ceasu.

Mă apucă noaptea şi se bagă toţi la culcare. Caut eu televizoare să văd meciu (Habar n-am ce meci, da sigur era un meci) da nu găsesc nimic.
La urmă mă ia nevoia de piş şi mă duc în spatele vaporului.
Acolo una stă răstignită pe balustradă cu ochii închişi. Io o iau de mână, o arunc în spate "Dă-te fată la o parte că mă trece."
Vine a dracu iar spre balustradă strigând: "Vreau să moo...". Îmi vede mândria: "M-am răzgândit".

Ca musca în curu calului se ţine asta după mine vreo trei zile. Cum scap de ea, vă spun în partea următoare.
Cum s-a scufundat Titanic

Fotbalul

Ca tot e azi finala Ligii Campionilor, să vă povestesc despre meciurile de fotbal ale Verbiţei.

După ce le-am sabotat eu terenul cu ocazia alegerilor, au făcut un teren la noi şi au început să cheme la echipă şi copii din Verbicioara ca să nu îi luăm la omor.
Cînd e meci, e sărbătoare naţională pe sat. Toţi ies cu furci, cu topoare sau cu ce mai au ei ca să se asigure că echipa noastră nu pierde.

Să vezi ce distracţie e când vreun arbitru mai curajos dă lovitură pentru adversari.
Doar ridică Jean Fieraru` puţin ciocanu şi imediat se răzgândeşte.
Mai mergem uneori şi în deplasare să ne prefacem că suntem cu ăilalti. Ne facem de cap şi le suspendă fraierilor terenul. Aşa mai câstigam şi noi atat de multe puncte în deplasare că am ajuns până în divizia a doua din judeţ.

Imaginea poate fi folosita ca wallpaper