Ardelenii

Au venit pe la noi nişte ardeleni să cerceteze plaiurile verbiciorene. Cred că am povestit despre asta deja.
Ăştia nu sunt sănătoşi la cap. Au început de cum au venit să îşi facă pe aci tot felu de modificări la fosta casă a babei lu Crăcănete.

Primu şi primu rând, au făcut un jgheab care prin nu ştiu ce farmece duce apă la robinet cum e la oraş. Îi întreb eu "Ce mama dracu faceţi voi cu asta?". Cică au nevoie de apă. Nu pot să mă gândesc la un motiv pentru care ai avea nevoie de apă, da motivu lor e de-a dreptu retard: vor să se spele la duş.

Da nu numa că se spală aproape zilnic, da mai au şi nesimţirea să se şteargă cu prosopu o dată şi să-l arunce în maşina de spălat. Păi eu nu am mai dat lu a bătrână să spele prosopu de doi ani.

Altă nemulţumire e a mea personală. I-am zis lu ardelean să îmi dea femeia vreo două nopţi şi trei zile să văd că poate mă interesează şi i-o cumpăr. Nu a vrut nenorocitu. Cică femeia, casa şi maşina nu se dau. Păi normal bă că nici eu nu dau maşina la alţii pentru că nu am, da casa şi nevasta le dau la care cere.

Mă enervează ăştia care nu se integrează.

Şi mai sunt şi fraieri. O dată mi s-a îmbolnăvit calu la mândrie de nu mai putea să o bage înapoi. Cum eu sunt dator la toată Verbicioara, nu a vrut niciunu de-al dracu să îmi dea căruţa să mă duc şi eu la Pleniţa să iau nişte doctorii.
Aşa că am furat o bicicletă de la vecinu şi m-am dus. Ăsta deştept, ştia că o să i-o fur şi îi slăbeşte lanţu de sare din 100 în 100 de metri.
Pe la heleşteu din Verbiţa trec ardelenii cu maşina şi în loc să oprească să îmi fure bicicleta cum se face la noi, ai au oprit, au luat trusa de la maşină şi încep să meşterească la bicicletă cică să o repare.
Eu ce altceva puteam face decât să plec cu maşina. Am dat cu ea în primu stâlp, da asta e altă poveste.