Ura pentru avocați

Noi, verbiciorenii, avem o pasiune: Ura. Nu mă refer la ce strigau oamenii la comandă când îl vedeau pe Ceaușescu, ci la dușmani. Ne place să urâm ca nimeni alții.

Nu vă luați după cântecul ăla „M-a făcut Mama oltean” că suntem mititei, iubăreți și isteți. Suntem destul de mari și nu foarte iubăreți. Poate așa erau oamenii din comuna primitivă, adică Orodel. Noi nu suntem așa.

Mai nou mi-a crescut ceva. Și nu e chestia care crește când văd o fată frumoasă, mi-a crescut o ură pentru avocați. L-am omorât pe unu în bătaie când am fost zilele trecute la Călărași. Nu mă întrebați ce făceam la Călărași că eram treaz și nu țin minte.

Mă plimb eu buimac că nu mai băusem de două ore și nici țigări nu mai aveam pe acolo și vine unu la mine: „Hei, Tu semeni cu omul acela!” „Seamăn cu tac-tu. Stai! Tocmai am înjurat-o pe mama. Firi-al dracu de dobitoc, mă făcuși să o jucnesc pe mama!”

Poate vă gândiți că acum am început să îl bat. Da nu. Am stat să mă gândesc. Eu nu sunt la mine acasă. Aici polițaii sunt mai pretențioși, nu le place să spargi capete la cine te enervează. Așa că merg mai departe ignorându-l total.

„Știam eu că ți-a frică. Nu ai curaj. Numai gura de tine.”

Nici nu știți cât m-am abținut să nu mă iau la bătaie cu el, ci doar să îl înjur de mamă, de casă, de veverița din curtea vecinului, de vuvuzela pe care o avea unu în fund când am fost la spital de mă bătuse Chuck Norris. L-am înjurat de tot ce îmi aduceam aminte.

„Vorbe. Vorbe. Să-ți fie rușine!”

„De ce să-mi fie rușine, măi dobitocule?” îi zic eu în timp ce îl strâng de gât.

„Din cauza voastră s-a ruinat țara”

În momentul ăsta mă retrag. Avea dreptate băiatul. Din cauza mea se duce dracu România.

Îmi sare țandăra când zice: „Mamă, ce oltean eşti”. Îi trag două palme de cade pe jos şi plec. Ce mă enervează e că a doua zi citesc într-un ziar că l-am bătut, declanșând astfel un incident diplomatic între Verbița și Călărași. Ăla era fiu de consilier local și imediat au gonit un spion de-al nostru.

Schimbul de replici între cei doi primari continuă până în ziua de azi. Am fost obligat să îi dau o bere primarului ca să îi ia apărarea să nu mă expulzeze și pe mine de la Plenița unde sunt eu trimis ca spion.

Lupu Lăutarul

Articol special de 23 august

  Pe mine mă cheamă Lupu. Și când mă cheamă, mă duc la el că poate are ceva important să îmi spună. Cum ar fi, de exemplu, cum deblochez conturile lui Ceaușescu din Uzbekistan. Toți l-au acuzat pe nea Nicu că are conturi în Elveția când în tot timpul ăsta el le avea în Uzbekistan.

Și mă mai duc la Nea Lupu că s-ar putea să fie taicămeu. Sunt puține șanse să fie, având în vedere că e căsătorit cu maicămea, dar el e înscris pe acte și așa zicem noi de gura lumii. De fapt, dacă stau să mă gândesc, seamăn mai mult cu taică-su decât cu el. La noi e posibil absolut orice, doar suntem olteni.

Lupu Lăutaru nu era lăutar. Era de fapt tractorist și și-a primit porecla că cânta când se îmbăta mai ceva ca un țigan la nuntă. Dacă lăutarul se îmbăta mai tare ca el că oamenii normali se mai și îmbată, mai ales dacă nu sunt olteni, nuntașii îl puneau pe nea Lupu să bage o țigănească cum numai el știa.

Nu știa să cânte la nici un instrument, da dădea ca surdul în corzi, în tobe că oricum oltenii sunt prea afoni ca să facă diferența. Beethoven s-ar fi sinucis auzindu-l dacă nu era surd.

Pe lângă faptul că era tractorist, muzician, mai era și securist. Puteai conta oricând pe el dacă dezvăluia cineva că e Ceașcă impotent sau că s-a culcat Leana cu Nicolae Furdui-Iancu. De fapt, colaborarea cu serviciile de informații e tradiție de familie. Bunicul meu a lucrat pentru legionari. Frate-meu e spion la STS, eu am contract cu SIE când mai ies din țară…

Ia stai! nu trebuia să scriu asta. De unde dracu se șterge? Băăăăă!!!!! Ziceți-mi și mie de unde șterg propoziția de sus  că mă dau ăștia afară. Vă rog eu! Până aflu, continui:

Era și comunist înfocat. Avea hârtie de ziar de cea mai bună calitate să se șteargă la veceu da nu o folosea pentru că era poza cu Nicolae Ceaușescu pe ea. Prefera în schimb să își pună nevasta să îl spele imediat după eliminarea trebii. O dată chiar s-a enervat mama și l-a spălat cu sodă de i s-a opărit fundul și a bătut-o o lună încontinuu.

Nu știu de ce de la o vreme nu prea mai trece pe acasă și când trece poartă o perucă ciudată. Acum și-a luat o Dacie Duster roșie și se tot plimbă peste ogoare să strice recolta oamenilor.

La mare in piscina

De când așteptam și eu să merg la mare. E visul meu din copilărie să adun sticlele de plastic de pe plajă. Nu vă râdeți că sticlele alea pot să valoreze mult. Cine știe cine a băut din ele. Le iau și le duc acasă să le vând zicându-le la fraieri că din ele a băut Regele Mihai când a venit cu Elena Udrea.

De regele ăla nu cere nimeni nimic, da cu Elena Udrea mă scot oricum aș combina-o.

Primul lucru care îl fac acolo că tot e ditai Marea Neagră cum te uiți în zare, a fost să îmi caut o piscină. Aș fi chiar penibil, ultimul fraier, dacă aș căuta să mă duc pe gratis la mare când pot să plătesc o cârcă de bani la o piscină de fițe.

La mare nu te duci decât seara după ce te iau la trei-păzește paznicii de la piscină pentru că ai făcut o mare treabă în ea. Cam prostuți paznicii ăștia. Cum să nu faci în piscină când din cele două-trei WC-uri toate put mai rău ca piscina a apă curată.

Cum ziceam, noaptea se înoată prin mare. Eu nu știu să înot, dar mi-am luat un colac de care zice ungurul de mi l-a vândut că a încercat Elodia o dată să se înece. L-a băgat în gură și i-a zis lui Cioacă să dea la pompă. Ăsta tot dând la pompă i-a spart capul din greșeală și a trimis-o în pungi la un văr de-al meu.

Am fost în trecere și pe la bulgari să văd de ce laudă cocalarii ce e pe acolo. Da prefer litoralul nostru pentru că numai aici ai ofertă 2 în 1: Și mare și munte… de gunoaie.

Noul logo Turistic

Cu trenul

Numai sărăntocii și țăranii merg cu trenul.

Eu sunt țăran și cu ocazia crizei care fac femeile să nu mai plătească, sunt acum și sărac. Așa că m-am gândit să merg și eu cu trenul la mare că acolo sunt mai multe fufe în călduri aduse de boșorogi bogați și impotenți, publicul meu țintă.

Cum bugetul e de criză, mă duc la Craiova să iau Personalul. Nu mă interesa că urma să fac două zile și trei nopți pe drum. Nici măcar faptul că nu aveam bani decât de biletul dus nu mă speria. La mine vin banii ca muștele la căcat. Merita efortul.

Când intru în tren, să fac pe mine de ce spaimă am tras. Ziceam că am nimerit ca prostul în InterCity. Era totul curat, frumos, prize la fiecare scaun, uși care funcționau. Atât de speriat am fost încât atunci când l-am întrebat pe controlor dacă ăla era trenul meu, nu l-am luat la bătaie.

„Bă, e Băsescu în tren?” întreb eu pe unu care călătorea în WC. La cum puțea, numai așa se explica ce tren am nimerit. Tipul îmi explică printre dinți că mâncase niște fasole specifică de-a noastră oltenească.

Nici chinezăriile la care te aștepți natural să se vândă în tren nu au mai fost. Numai ceasuri de aur, poșete pentru muieri, poșete pentru poponari, poșete pentru zoofili. Voiam să cumpăr eu un portofel Boss albastru și mi-a cerut trei milioane pe el. Plin de civilizație, am negociat cu capul lui în WC (WC-ul celălalt pentru că primul era încă ocupat) să mi-l dea pe gratis și să îmi mai dea și restul banilor care îi mai avea la el.

Am zis eu că banii sunt atrași de mine mai rău ca femeile.

În rest călătoria n-a avut multe momente interesante. L-am aruncat pe unu din tren pentru că era moldovean – chestie banală.