Eu sunt țăran și cu ocazia crizei care fac femeile să nu mai plătească, sunt acum și sărac. Așa că m-am gândit să merg și eu cu trenul la mare că acolo sunt mai multe fufe în călduri aduse de boșorogi bogați și impotenți, publicul meu țintă.
Cum bugetul e de criză, mă duc la Craiova să iau Personalul. Nu mă interesa că urma să fac două zile și trei nopți pe drum. Nici măcar faptul că nu aveam bani decât de biletul dus nu mă speria. La mine vin banii ca muștele la căcat. Merita efortul.
Când intru în tren, să fac pe mine de ce spaimă am tras. Ziceam că am nimerit ca prostul în InterCity. Era totul curat, frumos, prize la fiecare scaun, uși care funcționau. Atât de speriat am fost încât atunci când l-am întrebat pe controlor dacă ăla era trenul meu, nu l-am luat la bătaie.
„Bă, e Băsescu în tren?” întreb eu pe unu care călătorea în WC. La cum puțea, numai așa se explica ce tren am nimerit. Tipul îmi explică printre dinți că mâncase niște fasole specifică de-a noastră oltenească.
Nici chinezăriile la care te aștepți natural să se vândă în tren nu au mai fost. Numai ceasuri de aur, poșete pentru muieri, poșete pentru poponari, poșete pentru zoofili. Voiam să cumpăr eu un portofel Boss albastru și mi-a cerut trei milioane pe el. Plin de civilizație, am negociat cu capul lui în WC (WC-ul celălalt pentru că primul era încă ocupat) să mi-l dea pe gratis și să îmi mai dea și restul banilor care îi mai avea la el.
Am zis eu că banii sunt atrași de mine mai rău ca femeile.
În rest călătoria n-a avut multe momente interesante. L-am aruncat pe unu din tren pentru că era moldovean – chestie banală.
