V-a fost dor de mine, copii?
Nici mie de voi. Da zic să vă mai țin la curent cu ce se mai întâmplă prin iubita mea Verbicioară.
Nu se întâmplă nimic. Ne batem ca bezmeticii, ca de obicei, cu crânganii din Verbița.
Acum a început și la febra sărbătorilor. Care mai de care ne înghesuim la Vlad Cârciumaru să cumpărăm țigări să punem în bocancii puradeilor de Moș Nicoliță. E de-a dreptul trist ce se întâmplă.
Pe vremea mea venea adevăratu` moș`Nicolae al dracu tomai când adormeam noi. O dată am stat treaz 5 zile să-l aștept și tot după ce am băut a 5-a damigeană a venit. Era nașparliu rău de tot. Cred că de asta l-au împușcat la revoluție. La televizor apărea tot timpul, mai des ca Moș Gerilă și mult mai des decât apare acum Moș Crăciun, dar când să-l văd și eu nu apărea.
Acum că l-au ciuruit nu mai vine. Tre să ne ducem noi să luăm cadouri la copii femeilor prea urâte ca să aibă copii de la alții.
Altă discrepanță este cadoul. Noi primeam joarde și ciumege ca să avem cu ce să-l bătem pe tata. Omenirea s-a deșteptat și acum nu mai știu copii sigur cine le e tată și decât să te iei de altu care poate să te bată mai rău…
Acum le dăm la copii lucruri folositoare: Țigări, Băutură, fete virgine sau care e mai sărac, la mâna a doua da mai puțin rulate…
