Gică, vino înapoi

Naționala de table a Verbicioarei e una dintre cele mai iubite echipe din România. Din păcate abia dacă mai câștigăm vreun meci cu Caraula sau Afumați. De câțiva ani, eu conduc echipa. Am vândut niște paie furate de la vecinu` de am făcut rost de bani. Dar cu criza asta, nenorocitul și-a vândut toate dobitoacele din curte și și-a luat Aro de-ala șmecher și inteligent din America, de la Beijing.
Eu i-am spus că e mașină pentru copii tocilari că scrie pe ea înmulțiri. Noi ne holbăm la ea încercând să rezolvăm ecuația de îi scrie pe spate: „4x4”.
Cum idiotul nu mai are paie, nu mai am ce să vând, așa că m-am înțeles cu unu Viorel a lu` Cărare să vină să se ocupe ca să mai câștigăm și noi niște campionate naționale pe județ. Ăsta a luat și banii care au mai rămas și s-a dus în bar să joace poker pe dezbrăcatele cu fata popii. Idiot că aia oricum se dezbracă la orice adiere de vânt. Și uite așa am rămas noi fără bani în ciorapi.
Eu m-am ofticat și l-am dat afară, dar nesimțitul a pus și pe doi jucători împotriva mea: pe Gică și pe Bebe. Tocmai acum, nu știu cum dracu s-a întâmplat să vină pentru Gică o ofertă tare din străinătate, de la Crași-Severin.
Așa că, profitând de faima blogului meu, fac apel la Gică să ia legătura cu mine că nu mai am credit să îl sun. Urlă ăștia la mine că vor să îl ia la ei că e jucător bun, da dacă nu vine la mine, ne blesteamă ăia și știm cu toții că blestemele din Banat sunt ale mai nasoale.