Mă apucă nostalgia când mă gândesc la ce era pe vremuri în tinereţiile noastre. Alergam ca disperatii de moşu ăla de ne alerga să nu sărim gardu la el să îi mâncăm vişinele. Ne usca tata în bătaie când ne duceam la Pleniţa la tîrg fără bani şi nu apucam să furăm nimic.
Cel mai mult îmi plăcea să rămân să am grijă de copilu` lu` vecina Marcela care pleca la Craiova să vândă ouă clocite la Piaţa Mare. Eu îi mai ardeam cîte una că mă enerva şi vroia să se spele pe mâini când ieşea de la WC-u. "Bă copile!", zic, " Cristoşii mă-ti ai dracu! Nu pricepi că eşti oltean? Unde ai mai văzut tu oltean să se spele pe mâini?". El nu şi NU. Vroia să se spele. Pănă la urmă mă enervez eu rău.
Pe vremea aia erau la cîrciuma lu` Nea Vlad pufuleţi cu tatuaje. Mă duc eu să iau, îi dau lu` Vlad cu ciumagu în cap că îmi cere bani şi mă întorc la puradel cu baxu` de pufuleţi.
Când vede pufuleţii, cască ochii cât cepele lu` mătuşă-mea (care-s al dracu de mari că le udă cu pişu). Îl doare fix unde îi lipesc eu acţibildele că îi lipesc acţibilde pe cur.
Când vine mă-sa, disperată şi beată, dă să îl spele că de la atâţia pufuleţi îl luase diaria. Constată cu uimire că fundul copilului era plin de dragoni, floricele şi tot felu` de desene abstracte.
