Cand sunt fericit

1. Cand femeia plateste in natura
2. Cand femeia care plateste in natura e si buna
3. Cand femeia buna stie sa si gateasca
4. Cand femeia gateste si imi da si mie
5. Cand pe langa mancare primesc si bautura
6. Cand primesc bautura si nu sunt obligat sa dau bani
7. Cand nu dau bani da primesc inapoi dobanda ca si cum as fi dat
8. Cand dorm.

Ardelenii

Au venit pe la noi nişte ardeleni să cerceteze plaiurile verbiciorene. Cred că am povestit despre asta deja.
Ăştia nu sunt sănătoşi la cap. Au început de cum au venit să îşi facă pe aci tot felu de modificări la fosta casă a babei lu Crăcănete.

Primu şi primu rând, au făcut un jgheab care prin nu ştiu ce farmece duce apă la robinet cum e la oraş. Îi întreb eu "Ce mama dracu faceţi voi cu asta?". Cică au nevoie de apă. Nu pot să mă gândesc la un motiv pentru care ai avea nevoie de apă, da motivu lor e de-a dreptu retard: vor să se spele la duş.

Da nu numa că se spală aproape zilnic, da mai au şi nesimţirea să se şteargă cu prosopu o dată şi să-l arunce în maşina de spălat. Păi eu nu am mai dat lu a bătrână să spele prosopu de doi ani.

Altă nemulţumire e a mea personală. I-am zis lu ardelean să îmi dea femeia vreo două nopţi şi trei zile să văd că poate mă interesează şi i-o cumpăr. Nu a vrut nenorocitu. Cică femeia, casa şi maşina nu se dau. Păi normal bă că nici eu nu dau maşina la alţii pentru că nu am, da casa şi nevasta le dau la care cere.

Mă enervează ăştia care nu se integrează.

Şi mai sunt şi fraieri. O dată mi s-a îmbolnăvit calu la mândrie de nu mai putea să o bage înapoi. Cum eu sunt dator la toată Verbicioara, nu a vrut niciunu de-al dracu să îmi dea căruţa să mă duc şi eu la Pleniţa să iau nişte doctorii.
Aşa că am furat o bicicletă de la vecinu şi m-am dus. Ăsta deştept, ştia că o să i-o fur şi îi slăbeşte lanţu de sare din 100 în 100 de metri.
Pe la heleşteu din Verbiţa trec ardelenii cu maşina şi în loc să oprească să îmi fure bicicleta cum se face la noi, ai au oprit, au luat trusa de la maşină şi încep să meşterească la bicicletă cică să o repare.
Eu ce altceva puteam face decât să plec cu maşina. Am dat cu ea în primu stâlp, da asta e altă poveste.

Test de virginitate

Am intrat la liceu acum vreo 12 ani şi am reuşit să îmi depăşesc părinţii, verii, fraţii, şi pe popa ajungând până în clasa a 11-a.

Anu asta m-am pricopsit cu o nouă colegă. Ştiţi genu ăla de stă în prima bancă la mijloc.
De când eram în clasa a 6-a, am reuşit să cuceresc toate fetele de genul ăsta cu o tehnica foarte inteligentă: Mă prefac că sunt deştept.

Mi-am făcut planu de acţiune, m-am împrietenit cu fata şi când să trecem la fapte, se întoarce cu fundul. Mă conformez, prestez. Da mie imi place şi în faţă că altfel mai bine aş încerca cu o oaie (care oricum e mai ieftină). Toată noaptea mă chinui sa o fac să cedeze, da nu vrea. Preferă mai de grabă sa foloseasca gura decat să se dezvirgineze.

Foarte ciudat mi se pare. Aşa că spre deosebire de alte fete, de asta nu mă despart a doua zi. Ne mai pierdem noi vremea până într-o zi când hotăraşte să mă ducă acasă la ea la Caraula să o cunosc pe maică-sa ca să nu zic mă-sa.
Eu o văd că se uita cam ciudat la mine de cum intru pe poartă cu fie-sa, da nu ma sinchisesc, am mai avut eu deaface cu Matracui dinastea.
Ne pofteşte în casă şi o văd pe geam cum ia o prună din pom. Intră şi o ia pe fată în camera ei fără să mă lase pe mine să văd care e treaba.

Da nimeni nu poate să ascundă secrete faţă de mine, aşa că mă duc la geam să vad ce fac ele acolo.
Surpriză
Pruna era de fapt un test de virginitate.

După o poveste spusă de Lia

Sa nu-i spui nevestii

Fotbalul

Ca tot e azi finala Ligii Campionilor, să vă povestesc despre meciurile de fotbal ale Verbiţei.

După ce le-am sabotat eu terenul cu ocazia alegerilor, au făcut un teren la noi şi au început să cheme la echipă şi copii din Verbicioara ca să nu îi luăm la omor.
Cînd e meci, e sărbătoare naţională pe sat. Toţi ies cu furci, cu topoare sau cu ce mai au ei ca să se asigure că echipa noastră nu pierde.

Să vezi ce distracţie e când vreun arbitru mai curajos dă lovitură pentru adversari.
Doar ridică Jean Fieraru` puţin ciocanu şi imediat se răzgândeşte.
Mai mergem uneori şi în deplasare să ne prefacem că suntem cu ăilalti. Ne facem de cap şi le suspendă fraierilor terenul. Aşa mai câstigam şi noi atat de multe puncte în deplasare că am ajuns până în divizia a doua din judeţ.

Imaginea poate fi folosita ca wallpaper

Lenuta lu Mari

De ziua ei, Lenuţa mi-a zis că nu il mai pune pe Mari sa imi plateasca amenzile care inevitabil le iau când merg la Craiova şi fac treaba mică pe unde apuc că aia acolo au mai puţine veceaie ca noi.
M-am speriat eu, da dupaia m-a lămurit şi mi-a zis că vrea să o fac celeabră de ziua ei că tot am eu blog.


Aşa că iete-o că o fac celabră în blogu meu.


Şi dacă tot o fac celeabră, hai să mai zic nişte chestii despre ea.
Ea e din Ardeal de la Suceava şi a ajuns în părţile noastre când a vrut să meargă la Grecia şi ca proasta s-a oprit abia în Craiova.
Pe vremea aia, Mari era conductor de tren la Tarom şi a prins-o fără bilet în autobuz. Ca să scape, fata a apelat la ce apelează toate fetele în situaţia ei: s-a măritat cu el.


A mai vrut ea să plece să îl lase pe Mari ba pentru un portughez, ba pentru un american, ba pentru un muntenegru, aştia care mai vin pe la noi. Da s-a întors repede.
Deh, ce fată întreagă la minte şi plină la piept refuză un fiu de potcovar că numa popii, ciobanii şi gigoloii fac mai mulţi bani ca Nea Anghel, tata lu Mari.

În rest ea e fată cuminte, se culcă cu toţi bărbaţii. Ba pe bani, ba pe datorie, fiecare cu ce are.
Şi mai mult de atât, era amanta mea preferată până să o întâlnesc pe Hannah Montana

Avioane

Afacerile merg atât de bine aici în Verbicioara că m-am decis să iau o pauză să mă duc în Brazilia la New York.

Cum mai s-a spus că e mai departe decât Calafatul (deşi eu nu cred), m-am decis să iau avionul.
Mâncare am zis să iau de acasă că cică ăia au numa mâncăruri de te îngraşă. Aşa că am pus-o pe mama lu` Fieraru să îmi facă ce ştie ea mai bine şi n-are legatură cu sexul. Mi-a facut săracuţa sarmale, ceafă de porc,jumări si alte bunătăţi. Am luat şi 5 kile de vişinată să beau pe drum, deşi ştiam că n-o să-mi ajungă.

Când ajung la Bucureşti, mă ia o foame de ziceai că n-am mai mâncat de o ora. Cum n-aveam alte idei, am luat din oala cu făsui. Până sa ajunga taxiu la aeroport, eu terminasem deja toate 2 kilele de fasole şi mă pusăsem deja pe cârnaţii prăjiţi.

La aeroport se ia niste poliţai de mine că cică n-avem voie cu toporu în avion. Nu ştiu cum se aşteptau ei să mă scarpin pe spate altcumva. M-am înduplecat şi am lasăt toporu acolo în burta unui câine maidanez ca să îl găsesc când mă întorc.

Mi-au luat ei şi jumatea de vişinată care mai rămasese. Câte nu face omu ca să ajungă in Anglia.
În avion m-am aşezat lângă o gagică blondă cu ţâte mari. Nu stiu sigur de ce a venit una sa urle ca disperata să plec ca nu e locu meu acolo. Bănuiesc că era geloasă.
M-au aşezat în schimb lângă un chelios cu căciuliţă pe cap. Căciuliţă dinaia cum au evreii la televizor.

M-am pus pe somn, ce puteam sa fac. Mă trezeşte iar disperata aia ulând într-una "You stink! You stink!". Nici până acum nu îmi dau seama cui i-o tot stingea. Evreul se tot dădea cu capu de scaunu din faţă. Unu mai bărbos se spânzurase în faţă cu cureaua şi toţi ceilalţi se tineau cu mâinile de nas.

Era doua explicatii posibile: evreul dedease cu o bomba biologica la care oltenii sunt imuni sau evreul se fâsăise cât dormisem eu. În orice caz trebuia sa îmi fac datoria civica să bat evreul.
Când să îl iau la bătaie, avionu intră în picaj. Pesemne că mirosul ajunsese la piloţi.
Până la urmă îşi revine şi aterizează fără incidente în timpul zborului.

Politica de balta

Verbicioara depăseşte Verbiţa la toate capitolele. Suntem mai deştepţi, autobuzu pleacă întâi de la noi şi se opreşte tot la noi. La noi au gasit ăştia nu-stiu-ce pietre de pe vremea când stra-bunicu lu Pazvante nu era chior.
Numai ca dobitocu de Ceauşescu ne-a pricopsit să ne încurcăm cu ei în aceeaş comună. Ba mai mult, a pus primăria la ei.
Anu trecut, la alegeri a fost bataie mare. În turu doi au intrat Mari alu Anghel de la noi şi Titi alu Aurel de la ei.
Şi vreau să vă spun că la noi nu e ca la Bucureşti unde Băsescu sau Prigoană îşi trimit copii să candideze şi zic că i-au sfătuit să nu intre în politică. La noi, ai bătrâni sunt chiar sefi de campanie.
Ce campanie să se facă in fundu pământului, decât să se întâlnească în pădure la o dezbatere civilizată cu ciumege, topoare şi furci.
Ca să mă ierte că m-am culcat cu nevastă-sa, l-am susţinut şi eu pe Mari. Am luat tractoru cu plug cu tot şi m-am băgat drept prin terenu lor de fotbal.
Ei au ripostat cu un atentat economic. Până la alegeri s-au dus de-ai dracu la moară numa la Pleniţa de ne-a scazut PIBu de ne-a terminat. Ştiau ei ca moraru nostru face de obicei cinste.
Să nu vă asteptaţi ca la noi să fie cum mai e pe la Bucureşti. La noi în loc sa se pupe pe bot toţi cu toţi după alegeri, mai degrabă găsim alt motiv de ceartă.
Avem si câteva asemănări cu politica de la Bucureşti.
Cine pierde e obligat să strige FRAUDĂ. Noi am inventat înainte scuza aia lu Geoana că a pierdut din cauza diasporei. Adica Verbiţenii şi-au chemat toată familia ba de la Craiova, ba de prin Franţa de la furat, ba din alte parţi.
Şi dacă prin Bucureşti curge Dâmboviţa, Prin Verbiţa curge Baboia, zisa si Baltă care e şi mai plină de bălegar si mortaciuni. De fapt e diferit că în capitală bălegaru şi mortăciunile sunt în Casa Poporului.

Ce se intampla joi

În oraşe, joi e zi de gunoi. Adică uneori joi vine maşina de gunoi să adune gunoaiele de pe stradă. Da nu adună pe primar că ăla e protejat de limuzină, ci adună tomberoane şi trabante.

Verbicioara a rezolvat de mult problema gunoaielor inventînd curtea vecinului.

Noi joi facem turism monden până în Pleniţa, unde joi e mare eveniment mare. E târgu de porci, vaci si alte animale mai nesemnificative.
Ne îmbrăcăm cum ştim noi mai frumos să nu se râdă ăia din Caraula de noi şi mergem în târg să întrebăm cât mai e un bou.

Normal ca eu nu cumpăr niciodată. (Doar nu degeaba m-a învăţat tata sfânta artă a ciordelii şapte ani de zile.) Mă prefac şi eu interesat. Şi ştiu sa mă prefac... mai ceva ca o femeie la orgasm.
Seara cînd ajung acasă, mă chinui să număr cărările pe care ajung acasă să mă asigur ca nu  sunt 7. Uneori reuşesc. Până acum am reuşit să cobor până la 5 cărări.

Şi ca sa închei apoteotic (apropo, nu ştiu ce înseamnă asta, da sună atît de inteligent încît probabil ca e ceva de bine),  fac cinste la toţi prietenii mei şi am grijă de fiecare dată ca amîndoi să nu plece pînă nu-şi plătesc consumaţia.

Cioc-Cioc

Se mai întâmplă uneori când intru prin casele oamenilor să constat că rămâne în casă o babă care păzeşte
Ale dracu, toate şi-au desumflat ţâţele ca să se umfle în plămâni cînd furăm noi găinile.

Eu m-am deşteptat şi bat mai întâi la uşă.
"Cine-i acolo?" întreabă ele.
"Haicoi"
"Hai Coi al cui?"
"Hai c-oi merge să văd dacă mai ouară găinile matale".

Aşa le fraieresc pe toate.

Paranormal si violet

Flacăra violet ne-a paralizat minţile la toţi. Noroc că a mea era paralizată deja de la cât am băut de Revelion (Revelionu de acum 10 ani. Eram convins că vine apocalipsa peste noi şi ne bea Iisus toata rezerva strategică de vin).
Da la mine paranormalu`  e mai intens ca la Aleodor. Eu am puterea magică şi paranormală şi ireală să prevăd viitoru. I-am prezis lu Lenuţa, Nevasta lu` Mari, acum două sămptămâni că n-o să mă dau la ea şi că o să plouă.
Prima profeţie nu s-a adeverit. Da a 2-a s-a împlinit exact cum am zis. Plouă cu cisterna de câteva zile.
Mi-am dat seama că profeţiile mele se împlinesc una din două.
Aşa că de acum o sa fac profeţii care să ma ajute pe mine.
Prima profeţie: Prezic că o să câştig la Loto când e premiu de câteva milioane de euro.
A 2-a profeţie: Prezic că o să-mi dea Băsescu măcar un sfert din averea lu` Ioana.
Ca să mă aleg cu mai mult (adică sa se întâmple a doua profeţie), n-o să mai joc niciodata la Loto.

Cultura de Verbicioara si ardelenii

Din când în când mai vine vreun hargeolog d-ăsta de se mai uită pe la nişte pietre.
Odată au venit unii obsedaţi rău care vroiau să şi rămână aici. Pe atunci Floarea lu` Crăcănete era cu sufletu în buci cum zicem noi şi copii ei erau în puşcărie în Elveţia la Frankfurt. Aşa că profit de ocazie să fac şi eu un ban cinstit.
O satisfac pe secretara de la Verbiţa vreo două nopţi de îmi face nişte acte şi încep negocierile.
Primu lucru, mă întreabă dacă avem apă curentă. Mă, avem. Se mai termină din când în când alcoolu de la birt şi suntem obligaţi să bem apă din fântână. Atunci ne ia pe toţi diariia şi iese apă curentă din noi câtă vrei.

Altă problemă: De ce e veceu` lângă fântană? O jignea pe biata babă. Nici măcar ea nu era atât de ţărancă să îl pună în casă. Nu de alta da pute. Aşa are fântana acolo şi se curăţă veceu` mai bine ca la oraş când tragi apa.
Alta: Avem dispensar, poliţie şi din-astea? Noi suntem sat serios. De ce să dăm banii la ăştia când putem foarte bine să îi bem?
Până la urmă i-am fraierit şi le-am dat casa. Da ce ciudaţi sunt ardelenii ăştia, vă spun într-un articol viitor.

Intrebari arzatoare

Următoarele întrebări mi-au fost puse în timp ce navigam pe hi5

1.Sărumâna
2. 1neb1
3. Nu ştiu că a uitat tata să mă înregistreze şi când şi-a amintit, au trecut deja 3 ani
4. depinde cât e ceasul
5. Din Verbicioara
6. Am vro câţiva. Mă înţeleg bine cu ei când dau de băut
7. Vreau să ajung în Suedia la New York
8. Ai oglinda curată
9. Am văzut într-un film doi bătrâni făcând sex (asta pe bune). M-a traumatizat pe viaţă
10.Un cal. Îi zic "Bă boule!"
11.Pierd vremea
12.Sărumâna
13.Am înşelat-o decât o dată pe zi cu fiecare ţărancă în parte
14. doar1neb1 

1neb1 pe hi-cinci

După Facebook şi twitter, o nouă reţea de socializare s-a pricopsit cu personalitatea mea: HI5.
Care sunteţi prieteni adevătaţi sau falşi daţi-mi şi voi un add pe
doar1neb1.hi5.com

Caini perversi

Mergeam eu liniştit cu autobuzu spre casă când dintr-o dată, după ce zbiară aştia ca disperaţii, simte şi şoferu că m-am fâsăit. Mă iau la şuturi şi mă dau jos din maşină.

Nu e mare lucru că mă ia o ocazie.
Da pe când să ajungem pe la Terpeziţa, mă dă şi ăsta jos după ce dau cu ciumagu în aparatu din care o domnişoară ne zicea să o luăm la dreapta în 100 de metri.(Nu îmi zice o femeie când să dau colţu).

O iau eu la pas şi mă opresc pe o buturugă să trag un fum. Acu să spun că eu iau fumu în serios: când fumez, nu mă interesează nimic, poate să se întâmple ce s-o întâmpla, da eu nu bag în seamă.

Acuma e diferit. Pe la jumatea ţigării aud nişte schelăleituri. Măi parcă ritmul îmi sună cunoscut. Mă întorc eu şi belesc ochii stupefiat de ce văd: Erau doi câini care făceu sex oral.

Bucurie

Când mă duc la Bucureşti mă bucur. Am diaree o săptămână

Doamna mama lu` Hannah

Eu pe fie-ta o iubesc pe bune şi vreau să o fac amata mea. Aşadar nu am nici o intenţie rea în privinţa ei. Dacă vroiam să-i fac rău, o ceream de nevastă şi în purul instinct oltenesc o băteam mai rău decât m-a bătut pe mine Chuck Norris.

Poate nu mă ataşam de ea ca musca de curu măgarului dacă nu venea la mine când eram în spital să îmi aline rănile cu ulei încins.

Imediat ce mi-am terminat zilele de spital, am vrut să o duc acasă să o prezint părinţilor, nevestei şi poate o văd şi nişte puradei care probabil sunt ai mei. Adică toată Mahalaua.

În felu ăsta am făcut-o geloasă şi pe alaltă amantă a mea: Lenuţa lu Mari alu A*****. Am văzut eu că când e femeia geloasă, e mai cuminte şi nici nu prea mai cere să-i faci cadouri. Se mulţumeşte când îi dai haine furate din târg de la Pleniţa.

Un lucru te rog, tanti Montana, nu îmi mai trimite mesaje amoroase. Poate se supară Hannah dacă prestez la mata.